Initial, aveam in plan Braul de Mijloc ( ramura nordica: La Lanturi --> Ref Sperantelor), dar intotdeauna m-am intrebat ce e cu momaia de pe poteca ce se afla la 10-15 m de indicatorul Lanturilor. Am urcat de la cabana Garofita ( in ziua precedenta facusem Braul Rosu ) prin Tamasel, apoi am intrat in traseul La Lanturi cu gandul sa merg pe Bmj si m-am razgandit exact cand am ajuns la indicatorul din PRIMA POZA, vazand momaia putin mai sus, in stanga, in sensul de urcare. Am lasat Braul de Mijloc pentru ziua urmatoare gandindu-ma ca o sa am mai mult timp de poze, filmulete si o mica explorare a Canionului Negru ( cu celebra Santinela). La inceput traseul seamana cu un brau de mijloc ( chiar poate fi confundat cu acesta ), insa dupa cateva saritori mai frumusele :) nu mai sunt momai si se ajunge la marginea unei vai foarte abrupte. Am coborat putin s-o explorez si am ajuns la o saritoare pe care n-am putut s-o cobor ( aveam rucsac destul de greu si speranta ca traseul acesta va da in cele din urma in Braul de Mijloc, asa ca nu am lasat rucsacul mai sus ;-) nu stiam inca faptul ca tot pe acolo urma sa ma intorc hehehe. In fiecare moment ma gandeam la posibilitatea retragerii pe unde am venit asa ca saritoarea nu era o optiune, in schimb m-am orientat spre o fata inierbata din dreapta ( extrem de expusa) si am vazut un pasaj prin care teoretic se putea ajunge in valea principala ( pe unde coborasem eu pana la fata inierbata era mai mult un valcel- horn, ceva de genul ;)Am facut-o si pe asta...am ajuns in valea cu grohotis ( banuiesc ca e Valea Spirlei, nu stiu ce fir ...in fine). De acolo am vazut un mic horn ( destul de greu pt mine,dar m-am descurcat) prin care am iesit in alta zona inierbata( dar nu asa de expusa) apoi in punctul final de unde se vedea Braul de Mijloc, dar nu se putea ajunge la el pt ca eram fix la marginea unei prapastii :)))A doua zi cand am facut Bmj am vazut unde eram ( Ultima poza) A fost cam solicitant sa ma intorc pe unde am venit:) Acum regretam ca nu am lasat rucsacul, dar am trecut din nou cu brio toate obstacolele ( cele mai mari emotii le-am avut pe fata inierbata deosebit de expusa:D)Braul Rosu din ziua precedenta fusese a piece of cake fata de traseul asta :)ca dificultate.
Indicatorul din traseul marcat La LAnturi. Nemarcatul nostru incepe de la momaia ce se afla putin deasupra jnepenisului din poza, in stanga ( cum urci ) Pe sub stancariile acelea se contureaza o potecuta destul de vizibila :)
Nelipsitele:)
Cine a mai fost pe aici sa ridice mana sus :>
saritori faine:)si chef de descatarat:)
De aici se da militaria jos din pod:D
Uraaaaa
In scobitura ( cu aspect de sa), in planul din stanga, sus, cica am ajuns eu :-)
Scopul era sa pot ajunge undeva in dreapta de unde puteam sa urc in sa pe fete inierbate, nu neparat sa cobor de tot acest valcel. Inca nu stiam cum :)si pe unde. Dar nu-i nimic...cand totul pare de neatins...nu te lasa invins!!! hehehe :D Hai la munte, neamule!
Incercam cu rabdare, rabdare si iar rabdare:) De unde se termina linia rosie am inceput sa cobor putin pe valcel, apoi am traversat o zona inierbata foarte expusa, spre dreapta.
Asadar, discontinuitatea liniei rosii este reprezentata de zona inierbata deosebit de expusa, valea cu grohotis si micul horn care m-a scos in punctul de unde se continua linia rosie spre sa, pe ultima fata inierbata din plan, in dreapta.
Genul de stancarii ce-mi plac foarte mult:)
In valea cu grohotis dupa ce am trecut de zona inierbata expusa:) Urmeaza hornul pe care nu l-am pozat si ultima portiune inierbata a traseului meu catre sa
Din sa priveam la poteca braului de mijloc.... Nu exista nicio posibilitate de a continua... eram la marginea unui imens hau :)
Pe acolo am venit :-) De data aceasta discontinuitatea liniei rosii este reprezentata de valcelul pe care am coborat :) iar zona inierbata si nu prea cred ca era putin mai jos ...in fine cam pe acolo am venit :>
A doua zi, de pe braul de mijloc, am vazut ca intr-adevar eram deasupra unui hau, in punctul final al traseului nemarcat descris aici:)
Felicitări pentru spiritul de cercetător.
RăspundețiȘtergereŢine-o aşa, cu prudenţa necesară bineînţeles!
pai zona tine de BM nordic, geologic vorbind. Numai ca BM e intrerupt acolo de V. Spirlei (un fir). Deasupra strungii din ultima poza e Turnul Spirlei si chiar dedesupt e un mic refugiu.
RăspundețiȘtergereSalut, mai există refugiul? Poți să dai mai multe detalii? Mulțumesc
ȘtergereFac si eu ce pot:) cu resursele pe care le am:D TRebuie macar sa invat sa fac un rapel :d nu se stie niciodata...
RăspundețiȘtergere@Ciobu: Banuiam eu ca e V. Spirlei, dar nu stiam de refugiu;) Oare cate or fi? Sochima, Printesa, Speologic, acesta de care spui tu :d Aninata si Craita deja sunt arhicunoscute ( zic eu, s-ar putea sa exagerez:>) Ps: In zona, o echipa de alpinisti ( Silvique printre ei) a parcurs traseul Turnul Spirlei, dar nu mi-am dat seama pe unde au iesit:D pozele lor finale, din stancariile superioare, nu prea coincideau cu ale mele...
bai, sincer nici eu nu stiu ce au facut alpinistii de care zici, m-am tot uitat si eu si nu am inteles. Nu inteleg nici ce-i cu momaile acolo ( azi am trecut si eu prin zona), ca nu duc nicaieri. In jos e cam nasol, cu hauri uriase, in sus e TMD.
RăspundețiȘtergereIar treaba cu rapelu mai bine fa-o acu daca tot iti place sa balauresti. Cordelina e ieftina, macar pompiereste sau dulfer si tot e mai bine decat deloc. Iti zic ca am patit-o si eu mai demult, am fugit de furtuna pe V. cu Fereastra si a dat cu virgula, mura mai mare era pt aia cu care eram decat pt mine. Si ei mersi pe munte destul. Dar saritorile erau super ude, curgea apa pe ele, coarda mumu asa ca da-i in jos la lucrurile ascunse langa refugiu.